NOŢIUNI SPECIFICE DE DREPT

1. Noţiuni generale

Termenul de „drept" poate fi înţeles ca o conformitate cu o regulă, provenind din latinescul directum care înseamnă „în linie dreaptă". În doctrină, termenul de „drept" este înţeles mai ales în sensul de ştiinţă socială care studiază legile existenţei şi dezvoltării statului şi dreptului, instituţiile politico-juridice, formele concret-istorice, corela¬ţiile şi influenţele reciproce între componentele sistemului social. Prin „drept" mai înţelegem şi totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului, în scopul reglementării relaţiilor dintre oameni în cadrul societăţii. Normele juridice sunt legate între ele şi alcătuiesc un sistem care reflectă atât unitatea dintre norme, cât şi diferenţele existente între ele. Sistemul de drept este format din ramuri de drept.
Ramura de drept este un ansamblu de norme juridice legate orga¬nic între ele prin obiectul de reglementare, adică grupul de relaţii sociale supuse reglementării (criteriul obiectiv) şi metoda de reglementare (criteriul subiectiv). Normele juridice sunt legate prin conţinutul lor în cadrul instituţiei juridice.
Instituţia juridică cuprinde totalitatea normelor care reglemen¬tează o anumită categorie de relaţii sociale, dând naştere la raporturi juridice specifice.
Sistemul ştiinţei dreptului cuprinde: teoria generală a dreptului; dreptul constituţional, dreptul administra¬tiv, dreptul civil, dreptul comercial, dreptul penal – ca ramură de drept, ştiinţele istorice – istoria statului şi dreptului, şi ştiinţele auxi¬liare adică - medicina legală, statistica juridică, logica juridică, psihologia juridică şi retorica.[2]
Sistemul dreptului intern se împarte în drept public şi drept privat. Deosebirea dintre cele două mari diviziuni constă în natura intereselor ocrotite şi în natura raporturilor sociale reglementate prin normele de drept.
Dreptul public reflectă organizarea statului şi a autorităţilor publice, raporturile dintre stat şi cetăţeni şi actele făcute de persoanele învestite cu atribuţii speciale pentru realizarea unor interese generale, publice. Fac parte din dreptul public următoarele ramuri de drept: dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal, dreptul procesual penal.
Dreptul privat are ca obiect de reglementare actele particularilor care nu privesc decât interesele individuale. Fac parte din dreptul privat următoarele ramuri de drept: dreptul civil, fostul drept comercial, dreptul familiei, drep¬tul muncii .
Dreptul civil este principala ramură a dreptului privat care regle¬mentează raporturile patrimoniale şi personale nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice, aflate pe poziţii juridice de egalitate. Obiectul de reglementare al dreptului civil este format din două categorii de rapor¬turi sociale:
☻ raporturi juridice patrimoniale - al căror conţinut poate fi evaluat într–o sumă de bani, cum sunt spre exemplu raporturile care iau nastere din contractele de vânzare-cumpărare, locaţiune, antrepriză,
☻ raporturi juridice nepatrimoniale - al căror conţinut nu poate fi evaluat într–o sumă de bani, (de exemplu dreptul la nume sau la denumire).